Congruimus s’imprenta de su tema amore/ódiu cantadu pro sa festa de Santa Maria in Siniscola su 12 de Santu ’Aine de s’annu 1992 dae sos poetas silanesos Frantziscu Mura e Màriu Màsala. In s’ùltimu nùmeru de Làcanas aimis pubblicadu sas primas 46 otavas, in custu sas àteras: dae sa 47 a sa 92, chi sun 46 in totu, che in sa prima parte matessi. Custu documentu de vint’annos como addurat che testimonia virtudosa de duos campiones de un’arte antiga chi an onoradu semper a grandesa in totue.
1. MURA (1’00”)
A da chi s’est s’esórdiu finidu
no nde pesamus ateruna ’ia
a fagher custa gara ’e poesia
si nos an a Seui preferidu.
Su cumitadu ’e sa festa ’e Maria
su primu tema a cantare at batidu.
In-d-unu postu dignu mi collocat
ca su perdonu a cantare mi tocat.
2. MASALA (51”)
Sa parte esordiale si est suspesa
però sa zente pro fagher cuntenta,
collega Mura, una cosa ti ammenta
chi no est tropu fàtzile s’impresa:
ma isperamos una bona resa
e de sa prima parte in sorte tenta
sa presentada mi tocat chi feta:
deo devo difender sa vendeta.
3. MURA (1’01”)
Bastat, devet dognunu ispiegare
sa parte sua in tanta fieresa:
tzertamente est difìtzile s’impresa
chi sa mente nos ponet a pensare
ca deo si mi faghen un’ofesa
so obbligadu ’e los perdonare.
Mi devo trasportare totu a pala,
non so in chilca ’e sa vendeta mala.
4. MASALA (44”)
Sas rimas tuas sun bene cumpostas,
gai de cussu tema t’impadrona.
E-i sas partes già paren opostas,
chie nd’ischit cal’est sa pius bona.
Si su perdonu as otentu perdona
e gai a sos bonos ti ch’acostas.
Deo diversas sas leges aplìco
ca tenzo sa vendeta e mi vendìco.